• Slide1
  • Slide2
  • Slide3
  • Slide4

Sfatul medicului

Alergii si atopii la caini

Articol de Race Foster si Joe Bodewes, DVM

Veterinarii care isi limiteaza practica la caini si pisici intalnesc multe afectiuni ale pielii. Exista numeroase conditii care determina probleme ale pielii la caini sau pisici, dar cele mai comune sunt de departe alergiile.

SIMPTOME ALE ALERGIILOR

Cainii cu alergii pot prezenta urmatoarele simptome:
» isi rod labele
» isi freaca fata de covor
» se scarpina frecvent
» au infectii ale urechilor (otite)
» le cade parul in mod excesiv
» au pielea iritata si traumatizata

Cainele care este alergic la ceva arata aceasta prin probleme ale pielii si mancarimi, adica prurit. Poate parea logic ca daca un caine este alergic la ceva ce inhaleaza (atopie), cum ar fi anumite granule de polen, ii va curge nasul; daca este alergic la ceva ce mananca (alergie alimentara), de exemplu la carnea de vita, poate sa vomite; daca este alergic la intepaturile unor insecte (urticarie), poate sa faca o umflatura la locul intepaturii.

In realitate, cainele va prezenta rar aceste simptome. In schimb, va avea o senzatie de mancarime usoara pana la intensa pe tot corpul si poate o infectie cronica a urechii. In plus, cainii alergici isi rod adesea labele pana ce acestea se irita si se inrosesc (labele sunt singurele care au glande sudoripare si acestea se inflameaza in caz de alergie).

E posibil sa-si frece fata de covor sau de canapea sau sa-si scarpine partile laterale si burta. Deoarece glandele urechii ce produc ceara intra in supra-activitate ca reactie la alergie, apar infectii ale urechii. Bacteriile si fermentii isi fac adesea aparitia in excesul de ceara si de reziduuri. Leziunile pielii intalnite la un caine alergic sunt de obicei rezultatul auto-mutilarii pielii prin roadere si scarpinare. Uneori se produce caderea parului, pe portiuni, ceea ce ii da un aspect de pete. Pielea insasi poate fi uscata si cu cruste, inrosita sau uleioasa, de la caz la caz. Sunt frecvente infectiile bacteriene secundare ale pielii datorita acestor leziuni produse de cainele insusi. Astfel de infectii pot fi tratate cu antibiotice.

FACTORI ALERGENICI

Cand un caine este alergic la ceva, organismul sau reactioneaza la anumite molecule numite alergeni. Acesti alergeni pot proveni din:
» copaci
» iarba
» polenul plantelor
» tesaturi, precum lana sau nylon-ul
» cauciuc sau material plastic
» alimente si aditivi alimentari, diverse tipuri de carne, cereale sau coloranti
» produse lactate
» praful si scamele din casa
» muscaturi de purici

REACTIA ORGANISMULUI LA UN ALERGEN

Simplificand, motivul pentru care toti acesti alergeni produc mancarimi ale pielii este ca atunci cand ei sunt inhalati, ingerati sau vin in contact cu corpul cainelui, determina sistemul imunitar sa produca o proteina numita IgE. Aceasta proteina se fixeaza apoi de celule, numite celule-catarg, localizate in piele. Cand IgE se ataseaza la aceste celule-catarg, determina eliberarea diverselor substante chimice iritante, cum ar fi histamina. La caini, aceste reactii chimice si tipuri de celule apar in cantitati mari numai la nivelul pielii.

FACTORII GENETICI SI TIMPUL INFLUENTEAZA ALERGIILE

Trebuie retinut ca animalele de companie trebuie sa fie expuse la alergen o anumita perioada inainte sa apara alergia. Exceptiile sunt posibile, ca de exemplu alergia la muscaturi de insecte, care poate aparea numai dupa cateva expuneri. Organismul animalului trebuie sa invete sa reactioneze la alergen. Este o reactie dobandita a sistemului imunitar, care este programata genetic si transmisa din generatie in generatie la mai multe rase. Alergiile sunt in mod special frecvente la anumiti Terieri, precum Scotian, West Highland White, Cairn si Fox Sarmos; caini din rasa Lhasa Apsos; precum si rase mai mari, cum ar fi Seter Englezesc si Irlandez, Retriever si Dalmatian. Alergiile sunt frecvente cu deosebire la Mops, Schnauzer miniatural si Buldog Englezesc.
La animalele de companie, alergiile incep de obicei sa apara la varsta de 1-3 ani. Pot aparea si la 6-8 ani, dar peste 80% incep mai devreme. Ceea ce agraveaza situatia este ca, pe masura ce animalul imbatraneste, el dezvolta de obicei din ce in ce mai multe alergii si reactia la un anumit alergen devine mai intensa.

DIAGNOSTICUL ALERGIILOR

Pus in fata unui animal care se scarpina si a unui stapan enervat, este extrem de usor pentru veterinar sa puna un diagnostic gresit sau macar sa nu reuseasca sa-l convinga pe deplin pe stapanul animalului de adevarata problema. Uneori veterinarii adopta solutia cea mai usoara si ii administreaza animalului diverse medicamente, in speranta ca macar unul va fi eficient si va duce la disparitia simptomelor. Daca animalul nu se mai scarpina, parul incepe sa-i creasca, iar stapanul lui poate sa doarma noaptea… totul e bine numai in aparenta, pentru ca e posibil ca alergia sa nu se fi vindecat.

Majoritatea alergiilor sunt de inhalare si sezoniere (cel putin la inceput). Cainele poate fi alergic la un anumit polen care este prezent in mediu timp de trei saptamani intr-un an. Cazul in speta este usor de tratat. Indiferent cu ce tratezi animalul, starea lui incepe sa se amelioreze in patru saptamani. In cazurile in care alergia este usoara, dar pielea iritata s-a suprainfectat cu bacterii, un antibiotic cu spectru larg va elimina infectia, iar pielea poate reveni la o infatisare aproape normala, chiar daca tratamentul nu a vizat in nici un fel alergia.

Se poate ajunge la un diagnostic precis al alergiei si la determinarea exacta a factorilor alergeni printr-una din trei metode:
- Testare alergica (intradermica sau prin teste de sange);
- Eliminarea individuala a lucrurilor din mediul de viata al animalului, pana la gasirea vinovatului;
- Terapia de reactie.

Cea din urma nu este cea mai exacta, dar de obicei produce cea mai rapida ameliorare pentru animal si este cea mai avantajoasa pentru buzunarul posesorului. Un exemplu ideal ar fi cainele care este alergic doar la polen de copac. In fiecare an, in aceeasi luna, cainele incepe sa-si roada labele, sa se scarpine pe partile laterale ale corpului si sa-si frece fata de mobila. Veterinarul alege o tableta si/sau o singura injectie, care va suprima alergia in cele 3-4 saptamani necesare. In doua zile animalul isi revine si trebuie sa astepte pana in anul urmator, cand se va intoarce la veterinar cu aceeasi problema. Acesta va arunca o privire in fisa animalului si va repeta probabil tratamentul anterior. In ochii posesorului, el atinge nivelul genialitatii. Din pacate, lucrurile nu merg intotdeauna la fel de bine. Un scenariu mai frecvent pentru un caine este ca acum el are cinci ani. La 18 luni a inceput sa se scarpine si nu s-a mai oprit de atunci. Are pe piele portiuni intinse care prezinta de 2-3 ori grosimea lor normala, pielea este crapata si sangereaza intermitent si nu mai are deloc par. Canalul auditiv este dureros, infectat si imflamat pana la punctul in care impieteaza asupra capacitatii auditive a cainelui. Cainele nu se simte bine, este rareori in stare sa doarma noaptea, trezindu-se frecvent pentru a se scarpina sau pentru a se roade. E posibil chiar sa aiba febra, cu intermitente, datorita recurentei infectiilor bacteriene ale pielii. Inca ii mai place, totusi, sa se comporte ca un caine, fugarind veverite, mancand tratatii speciale si asteptand nerabdator sa vina copiii de la scoala. Stapanul si cainele au fost de-acum la fiecare clinica veterinara pe o raza de mai mullti km si aceasta probabil ca se va mari in curand. Iar cainele se simte din ce in ce mai rau. Acesta reprezinta un caz izolat, dar nu rar si vi-l prezentam pentru a putea aprecia reala dificultate a diagnosticarii si tratarii alergiilor canine. Este extrem de important sa gasim acel/acei alergen/alergeni la care este sensibil cainele, pentru a-l putea ajuta eficient.

Dermatita de contact alergica si iritanta

Dermatita de contact alergica apare la caini ca o reactie de hipersensibilitate fata de anumite molecule din mediul animalului. Dermatita de contact iritanta apare cand pielea este expusa la substante toxice din mediu. Simptomele si mecanismele biologice ale acestor doua boli sunt asemanatoare, asa incat sunt adesea discutate impreuna.

CE ESTE DERMATITA DE CONTACT ALERGICA?
Dermatita de contact alergica este o boala rara care se produce atunci cand pielea unui animal reactioneaza fata de anumite molecule din mediu. Substantele care pot provoca dermatita de contact alergica includ anumite antibiotice aplicate pe piele, metale precum nichelul, materiale precum cauciucul, lana si plasticul, ca si substante chimice precum vopsele si deodoranti de covoare.

CE ESTE DERMATITA DE CONTACT IRITANTA?
Dermatita de contact iritanta se produce atunci cand pielea este expusa la chimicale intens iritante, precum seva din iedera otravitoare sau sarea de pe sosele.

PRIN CE DIFERA CELE DOUA BOLI?
Dermatita de contact alergica afecteaza numai acele animale cu o hipersensibilitate la o anumita molecula. Cea de-a doua afecteaza orice caine care este expus la substanta iritanta. Dermatita alergica presupune expuneri repetate la molecula inainte de aparitie. Apare rar la animale sub doi ani. Dermatita de contact iritanta apare adesea la animale tinere foarte curioase care se apropie de lucruri de care n-ar trebui sa se apropie.

CARE SUNT SIMPTOMELE CELOR DOUA DERMATITE?
In general, se produc leziuni pe portiuni de piele cu par putin si care sunt direct expuse la moleculele iritante. Aceasta inseamna adesea dosul labelor, abdomenul, botul si buzele. Zonele afectate sunt foarte rosii, au mici umflaturi sau vezicule (leziuni sub forma de basici) si prezinta mancarime. In dermatita de contact iritanta pot aparea ulceratii.

CUM SE DIAGNOSTICHEAZA CELE DOUA DERMATITE?
Istoricul si examenul fizic pot indica adesea care este problema. Se practica frecvent teste de excludere, pentru a izola alergenul (molecula care a produs dermatita). In cazul acestor teste, animalul este tinut intr-o camera fara covor si departe de iarba, de exemplu. Daca starea animalului se amelioreaza, alergenii potentiali sunt introdusi incet, unul cate unul. Se poate realiza si testarea unei zone de piele. O mica cantitate de alergen se freaca de piele sau un tampon continand alergenul suspect se bandajeaza pe pielea animalului. Pielea se monitorizeaza timp de 2-5 zile pentru a observa reactia.

CUM NE PURTAM CU ANIMALELE CARE PREZINTA ACESTE AFECTIUNI?
Cheia pentru a tine sub control aceste afectiuni este de a interzice sau de a restrange accesul la alergen sau la substanta iritanta din mediul de viata al animalului. Daca acest lucru nu se poate realiza, animalul necesita adesea terapie cu steroizi. Din pacate, aceasta nu este intotdeauna eficienta.

De obicei, pentru orice animal suspect de o afectiune alergica care poate implica o componenta alergica de contact, se recomanda:
Vase din sticla sau din otel inoxidabil pentru mancare si apa (pentru a reduce posibilitatea aparitiei dermatitei de contact datorita expunerii la plastic sau la vopsele); Detergenti hipoalergenici pentru culcusul animalului;
Samponari hipoalergenice de rutina pentru indepartarea oricaror alergeni;
Limitarea plimbarilor la trotuare sau la suprafete pavate – evitati iarba.

Hipersensibilitatea

Un sistem imunitar hipersensibil este acela care reactioneaza excesiv la un stimul. Un sistem imunitar normal reactioneaza atunci cand organismul identifica o proteina straina, precum proteinele din exteriorul bacteriilor. Corpul strain care produce raspunsul imunitar se numeste antigen. Organismul poate reactiona la antigen producand molecule proteice (anticorpi) care leaga antigenul. Combinatia realizata prin anticorpul legat de antigen se numeste complex imunitar.

Pe langa anticorpi, diferitele celule se pot de asemenea activa, ceea ce elibereaza substante chimice precum histaminele, care pot afecta diverse parti ale organismului. In cazul hipersensibilitatii, organismul produce mult prea multi anticorpi, si nu cei potriviti situatiei, un numar mare de complecsi antigen-anticorp, sau anticorpi pentru proteine care nu sunt realmente straine. In plus, un numar excesiv de celule poate fi activat pentru a produce histaminele si alte substante chimice.

Exista patru mari tipuri de hipersensibilitate.

1. Tipul I. Hipersensibilitate imediata.
In hipersensibilitatea de tipul I reactia sistemului imunitar este imediata si intensa. Simptomele se datoreaza mai ales faptului ca celulele reactioneaza in exces si elibereaza cantitati foarte mari de histamina si alte substante chimice. Aceasta se intampla cand o persoana sau un animal este alergic la intepaturi de albine sau la penicilina si se numeste anaphylaxie. Acest tip include de asemenea alergii la lucruri inhalate (atopie), precum polenul sau matreata de caine sau de pisica, dermatita alergica la purici si alti antigeni care declanseaza simptomele unei alergii la cateva minute de la expunere. Urticaria (blandele) reprezinta un alt caz de hipersensibilitate de tipul I.

2. Tipul II. Hipersensibilitate mediata de anticorpi.
Hipersensibilitatea de tipul II apare cand organismul produce anticorpi la proteine de pe propriile sale celule. Aceasta se numeste autoimunitate. In anemia hemolitica autoimuna, organismul produce anticorpi impotriva propriilor sale celule rosii, distrugandu-le si producand anemia (un numar de celule rosii mai mic decat cel normal). Reactiile la transfuzie sunt un alt exemplu de hipersensibilitate de tipul II.

3. Tipul III. Hipersensibilitate mediata de complex imunitar.
Reactia excesiva a sistemului imunitar in hipersensibilitatea de tipul III determina formarea in organism a unui mare numar de complecsi imunitari (anticorp-antigen), care se fixeaza in anumite organe. Un anume tip de afectiune renala numita glomerulonefrita apare cand acesti complecsi se fixeaza in rinichi si blocheaza capacitatea acestuia de a filtra sangele. Lupus-ul eritematos si artrita reumatoida sunt alte exemple de hipersensibilitate de tipul III.

4. Tipul IV. Hipersensibilitate intarziata.
Tipul IV sau hipersensibilitatea intarziata apare la mai mult de 24 de ore de la expunerea organismului la antigen. Dermatita de contact alergica este un exemplu de hipersensibilitate intarziata. Acesta este tipul de reactie care apare la animale si oameni expusi la diferite vopsele, substante chimice sau metale. Este de asemenea reactia pe care o testam cand se realizeaza un test de tuberculina.

Genetica si hipersensibilitatea
Toate cazurile de alergii, fie ca sunt usoare sau grave, sunt de natura genetica. Cainele sau pisica ce devine alergic/a la vaccinuri, medicamente, alimente, polen, purici etc. este programat/a genetic sa aiba un sistem imunitar apt de a produce o reactie alergica. Reactia alergica nu se datoreaza medicatiei, unui vaccin, unui aliment sau mediului – este o trasatura genetica mostenita de la parinti. Nu este recomandabil a se folosi indivizi cu un sistem imunitar anormal intr-un program de imperechere.

Pagina Facebook